text.skipToContent text.skipToNavigation
background-image

Nopti albe Jurnal de calatorie în Egipt von Paun, Oana (eBook)

  • Verlag: Polirom
eBook (ePUB)
5,66 €
inkl. gesetzl. MwSt.
Sofort per Download lieferbar

Online verfügbar

Nopti albe

O bursa de noua luni la Cairo, alaturi de alte colege din România, este ocazia perfecta pentru o tânara absolventa a sectiei de araba de la Universitatea din Bucuresti sa descopere Egiptul la începutul anilor 2000. Cazata la un camin pentru studentii straini veniti sa învete limba araba, reuseste pe parcurs sa se amestece printre locuitorii capitalei, sa le înteleaga cultura si obiceiurile, sa savureze mâncarea si bauturile locale, dar si sa viziteze alte locuri din Egipt, de la Alexandria la Luxor si de la oaza Siwa la Muntele Sinai. Iar araba literara pe care o aprofundeaza la universitate este completata de limba vorbita de oamenii obisnuiti, mult simplificata si greu de înteles pentru cei care au studiat doar pe bancile facultatii. Nopti albe este o carte despre locuri, istorii si personaje dintre cele mai diverse, dar si despre prietenii legate între straini aflati departe de casa, o carte despre un altfel de Egipt, vazut aproape din perspectiva localnicilor.

Produktinformationen

    Format: ePUB
    Kopierschutz: AdobeDRM
    Seitenzahl: 280
    Sprache: Rumänisch
    ISBN: 9789734670543
    Verlag: Polirom
    Größe: 751kBytes
Weiterlesen weniger lesen

Nopti albe

1

Aici Cairo

Pe fereastra cu obloane intrau mirosuri straine, care în camera capatau pentru totdeauna numele Zamalek.

Somnul înca nu se dadea dus si, din cauza asta, peretii proaspat zugraviti ai camerei de hotel tineau loc de ecran pentru filmul noptii trecute: peste albul de var aparu brusc cerul plin de stele, pe care avionul plutise mai bine de doua ore. Lipsa miscarii facea neverosimila calatoria si totul parea o farsa. Dar când a treia ora se apropia de final, ca si cum s-ar fi oglindit într-o mare, cerul se întâlni cu un alt cer, la fel de înstelat. Cerul de jos am crezut ca este tot Egiptul. Era, de fapt, doar Cairo, un oras cât o tara. Cineva a spus ca piramidele, fiind luminate noaptea, se vad din avion înainte de aterizare. Am încercat sa le deslusim siluetele spre margine, la locul de întâlnire a cerurilor, iar avionul, parca vrând sa ne faca pe plac, a survolat orasul mult timp pâna sa coboare, dar tot nu am reusit sa le zarim.

În aeroport, stând la rând pentru controlul pasapoartelor, am fost cu picioarele pe pamânt pentru prima data dupa mult timp. În febra pregatirilor de plecare, nu ma gândisem prea serios la ce se întâmpla, astfel ca acolo, în locul acela aglomerat si atât de strain, am realizat pentru prima oara ce alegere absurda am facut.

- Îti dai seama ca noua luni nu mai plecam de-aici?

Laura n-a avut nimic de spus despre asta.

Pe fundalul unei muzici instrumentale, taxiul a rulat o vreme pe poduri suspendate, deasupra strazilor inundate de luminite, pentru ca apoi sa coboare iar în mijlocul lor si apoi iar sa se înalte. Priveam orasul când de sus, când de jos, leganându-ne ca într-o caravana printre dune, si mi se parea cel mai bun început pentru o poveste.

Zamalek era un nume exotic dintr-o limba înca straina si mi se insinuase în gânduri înca de la Bucuresti. Într-unul din multele drumuri la ONBSS 1 ni s-a spus ca ambasada româna se afla în acest cartier si ca acolo ne vom primi scrisorile de la rude.

Noaptea, în jurul orei doua, pe straduta linistita cu vile învaluite în întuneric, portierele taxiurilor s-au trântit cu zgomot în fata unui hotel cu doua etaje si Zamalekul ambasadei deveni astfel Zamalekul primei nopti în Cairo. Apoi linistea s-a reinstaurat, pentru ca intrusii cercetau cu ochi mari un univers nou.

Peretii erau iar albi ca niste pagini goale si, vazându-ma cu ochii deschisi, Laura rosti:

- Sabah al-kheir! Huna Al-Qahira! 2

Dupa asta veni buletinul de stiri:

- Am auzit chemarea la rugaciune.

- Pai si de ce nu m-ai trezit si pe mine?

- Ei, asta-i! O s-o tot auzim de-acuma.

- Si cum e?

- Ciudat. Foarte ciudat.

În anul trei de facultate, ni s-a nazarit ca în curând o sa ne facem mari si ca va trebui sa ne gasim o slujba. Asa am ajuns la Radio România International, la sectia de limba araba, unde primeam câteva pagini de tradus pentru a ne familiariza cu limbajul de stiri, apoi veneam sa le aducem si asteptam ca vreunul dintre angajati sa aiba timp sa le corecteze. Într-una din aceste vizite, am auzit-o pe o crainica prezentând stirile în limba araba si începând cu o formula de salut obisnuita la radio: Sabah al-kheir! Huna Bukharest. Buna dimineata! Aici Bucuresti.

Huna Bukharest ne obsedase mult timp, ca în copilarie, când repeti niste cuvinte tocmai pentru ca nu le stii sensul. Stiam foarte bine ce înseamna, dar tot suna exotic. Huna Bukharest ramasese în repertoriul de glume cam penibile cu circuit închis. De câte ori ceva nu ne placea la orasul în care locuiam, asta era formula pe care o rosteam ca pe un fel de explicatie ce se voia a fi amuzanta. Laura ducea acum gluma la alt nivel. Huna Al-Qahira suna de mii de ori mai exotic. În camera de hotel cu peretii ca niste pagini goale, era formula magica prin care se

Weiterlesen weniger lesen

Kundenbewertungen